sâmbătă, 16 februarie 2013

Drey K

Am aflat de Andrey Kazak în urmă cu vreo doi ani, de pe youtube. Nu știu cum am dat de el, probabil căutăm cover-uri la melodiile lui Justin Bieber (ha ha, știu). Drey e un tip din Belarus, care locuiește în California. Nu știu câți ani are, însă are o voce superbă. Cântă gospel și face cover-uri la muzică, de obicei comercială. Două melodii originale îmi plac în mod deosebit: „Champion” și „Thank you Lord”.
Și priviți, doar, aceste versuri: 


I know that he's providing me,
The biggest list of all, my closet is a mall.
A family that cares for me,
My friends and fans out there, I love you all to death.



Thank you Lord, Thank you Lord
For giving me a life in which I'm satisfied.
Thank you Lord, Thank you Lord
I'm grateful now & always; God, you are my God!



When life is blue you help break through,
The friend that's always there, the gel to my long hair.
I say a prayer every night, and thank you Lord in spite of whats yet to come,
I know it'll be alright!

 

You are, you are my God.
You are, you are my God.
You are, you are my God.
You are, you are my God.
You are, you are my God.
You are, you are my God.

THANK YOU LORD !

„Ce bine mă simt!”


 Asta i-am zis Aureliei după ce i-am dat un gogoș unei bătrâne neajutorate. De mult timp vroiam să fac o faptă caritabilă, mai exact să cumpăr ceva de mâncare pentru cineva care cerșește, și iată că sosi și momentul! Fusesem într-un supermarket și mi-am cumpărat trei gogoși: două simple și unul cu ciocolată, ambele tipuri la un preț de nimic. În drum spre casă am trecut pe lângă acea bătrânică care, văzându-ne, a cerut un ban. Pentru un moment am ezitat să o ajut, dar apoi am realizat că nu e o mare pierdere dacă îi dau unul dintre gogoși. M-am oprit, am scos din geantă un gogoș simplu, m-am îndreptat spre ea și i-am zis: „Doriți un gogoș?!” M-a privit vreo 5 secunde, fără a se mișca sau a scoate vreun sunet. „Luați-l!” Și-a ridicat ambele mâini și l-a cuprins cu ele! Ne-am zâmbit reciproc...
    „Ce bine mă simt!”, a fost tot ce-am putut să spun, cu toate că-mi dădeau lacrimile...